Picu
Pe masculul prezentat „aci de faţă”, sub „numele de cod” Picu, l-am ales ca „Founding Father” al unei noi linii de găini în care urmăream să consolidez caracteristica „cu barbă”. Asta se întâmpla în vremea în care voiam doar să conserv această mutaţie, folosind ca „backbone” maternal hibrizi „de ouă” negri-arămii. Între timp, inspirat de alte proiecte similare (a se vedea „Piticele de Corbeanca” ale Domnului
CosminN.sunphoto.ro, „găinile cu barbă” ale Domnului
traktor.sunphoto.ro, etc.), am trecut (temporar) la „next level”, sperând nu doar să conserv ci chiar să ameliorez suficient, să stabilizez şi, eventual, să standardizez şi omologhez o nouă rasă autohtonă de găini. Cum lucrurile nu prea merg facil în direcţia asta (în mare parte din cauza mea, dar nu numai), mi-am cam pierdut optimismul...
Criteriile acestei opţiuni (de alegere fix a acestui mascul dintre toţi cei disponibili) au fost simple: Picu a fost (ceea ce eu numesc) „şef de promoţie” – adică cel mai aspectuos şi reprezentativ exemplar mascul „cu barbă” dintre toţi puii din anul respectiv, eligibil pt. „funcţia” de mascul reproducător. În cazul prezent, este vorba de „promoţia 2012”.
Din păcate, aşa cum spuneam şi în prezentarea generală a populaţiei noastre de găini „bărbene”, Picu nu a participat la reproducţie în anul 2013, nefiind în formă bună (bătut de ceilalţi 2 fraţi şi destul de slab din cauza asta, probabil şi bolnav, a trebuit să îl izolăm şi tratăm până şi-a revenit).
Pe perioada tratamentului s-a îmblânzit foarte mult, devenind în familia noastră animal de companie. În timpul zilei era lăsat liber într-o curte fără păsări, în timp ce noaptea era închis, singur, într-un coteţ. Dacă se însera şi întârziam să-l ducem la culcare, venea la primul membru al familiei pe care îl vedea şi „se cerea” să fie închis în adăpost, urmărindu-l şi dându-i largi şi insistente ocoluri, până avea „câştig de cauză”. În acea perioadă l-am botezat Picu/ Picuţă sau Pikulea, funcţie de vitalitatea manifestată în respectiva zi de convalescenţă. În cele din urmă, aşa i-a rămas numele...
Cum adăpostul de noapte se afla în curtea în care „titular” era tatăl său, un cocoş solid, negru-arămiu, agresiv cu alţi masculi, în fiecare dimineaţă după ce i se deschidea uşa coteţului, Picu se înghesuia lângă picioarele sau, dacă cel care îl „elibera” era aplecat, sub braţul acestuia, căutând protecţie. După ce era dus (pe sus) în curtea fără păsări, devenea distant şi adopta conduita „normală” a oricărui mascul de rasă comună de la noi; asta până seara, când mergea singur la culcare sau, dacă era ignorat, „cerea” să i se deschidă adăpostul.
Ca şi culoare, dintr-un mascul negru-arămiu şi habar n-am ce găină, Picu a ieşit oarecum somonat, cel puţin fenotipic semănând cu masculii din rasa Faverolles (var.) Salmon mai puţin reuşiţi/ reprezentativi. Menţionez însă că Picu nu are nicio, dar absolut nicio legătură cu această rasă!
La fel de bine ar putea să fie o nuanţă deschisă (lemon, gold, silver, etc.) de „Partridge” „Duckwing” „Black-breasted” „Brassyback”, „Birchen”, etc., la ce amestecătură de găini-femele avem sau am avut în curte în ultima perioadă... Oricum, genotipic populaţia noastră de găini este extrem heterozigotă...
Pentru mai multe detalii (scriptice) privitoare la această populaţie, a se vedea:
(
maidinromania.sunphoto.ro/20_preambul_-_prezentari_preliminare_-_plus_alte_chestiuni_premergatoare)
Ca o precizare de final, pozele de prezentare ale lui Picu & haremu’ sunt făcute în 2 sesiuni:
prima, datată noiembrie-decembrie 2013, când încă mai avea ceva barbă, deşi cu penaj lacunar şi coada rărită în urma „atenţiei” acordate de consoartele sale afectate de picaj;
a 2-a, din aprilie anul curent (2014), în care apare în forma cea mai proastă, deplumat complet în barbă & coadă.
Pt. informare suplimentară (ca imagini martor), am ţinut să postez şi pozele cu femelele (atâtea câte am putut să surprind) care alături de acest mascul au constituit matca „de bază” din care provin puii generaţiei 2014.
G-dot/ 31 iulie 2014, 15:10
