Adita - plus alti broileri

Adiţa (& broilers)/ Adiţa (feat. Broilers 2)/ Adiţa (& alţi broileri)
----------------------------------------------------------


Adiţa & al.

În lotul de toamnă al puilor broiler de anul trecut (2013) crescut în gospodăria părinţilor, a apărut unul care făcea notă cromatică discordantă. Astfel, dacă la început cu toţii aveau puf galben (ca de gutui amărui, dacă îmi permiteţi inversiunea „parafrazantă”), ulterior, după acoperirea cu pene, un exemplar a căpătat nuanţe cenuşii.

Ajuns la epoca „marilor sacrificii”, pentru că era deosebit şi mai era şi femelă, ai mei au decis să îl/ o păstreze. Pe mine din start m-a încântat ideea, sperând să o folosesc ca ameliorator al taliei şi structurii „comunelor” noastre, tot mai pipernicite în ultima vreme.

Aşa ne-am pomenit cu Adiţa. Din start s-a dovedit un exemplar nostim şi decorativ al curţii fără păsări în care am eliberat-o. Nu mai detaliez aici blândeţea şi placiditatea specifice acestei linii de producţie. Mă abţin să dezvolt detalii şi despre apetitul maladiv, la fel de specific. Cei care au crescut broileri, cunosc...

Adaug doar că m-a frapat inteligenţa pe care nu o bănuiam la aceste găini (cum de altfel nu o bănuiesc la specie în general, cu toate că despre rasa Sumatra am auzit mai multe lucruri bune în acest sens). Adiţă s-a adaptat „din prima” în noul habitat. De mai multe ori pe timpul zilei şi, invariabil, seara venea lângă adăpostul în care crescuse împreună cu fraţii ei. Cum acesta era prea mare pentru un singur exemplar, până la urmă am decis să îi „relocăm” domiciliul. Astfel, după ce se întuneca, o luam (pe sus) pe Adiţă şi o vâram într-o fostă ladă de scule/ piese/ fructe-legume (... sau ceva...), în care, din cauza taliei mari (corespunzătoare unei greutăţi de peste 2 kg pe care o câştigase la vârsta de 1 lună şi ceva – 2 luni) încăpea fest. Deloc stresată, se cuibărea şi se culca acolo.
În cea de-a 2-a sau a 3-a seară după relocare, am uitat să o adăpostim la timp. Când ne-am amintit de ea, am observat că era de negăsit. În cele din urmă am dat de ea în lada în care dormise în noaptea anterioară.
Faptul mi s-a părut cu atât mai interesant cu cât, pentru a putea sări peste pereţii lăzii, care au cel puţin 30-40 de cm. înălţime, a folosit detaliile de relief din proximitate pentru a ajunge înăuntru.
Prima dată când s-a întâmplat asta am crezut că a fost ajutată de cineva. În următoarele seri însă, am observat că făcea singură toată treaba. Cum nu mă pricep la comportamentul animalelor în general şi, în special, nici la cel al galinaceelor, ar fi nepotrivit să îmi dau cu părerea. Totuşi, până la Adiţă, nu credeam vreo găină e capabilă: 1. să „înveţe”/ memoreze în doar o zi sau două locul unui nou adăpost şi 2. să rezolve o problemă atât de complexă, cum e pentru un pui broiler (care cu greu se deplasează pe un plan drept) escaladarea unui perete mai înalt decât propria înălţime în maximă extensie.
Din păcate Adiţă a murit, la cca. 6 luni, ajunsă la maturitate sexuală însă înainte să apuce să se reproducă. A făcut doar 2 ouă, primul, cu gălbenuş dublu (cred), mare „cât un ou de gâscă”. Al doilea, ouat pe o suprafaţă betonată, l-a spart.
După aceste evenimente a început să sufere „de ceva”. Cel mai probabil s-a spart vreun ou în ea şi, în pofida unui tratament prelungit (cu un antibiotic dedicat), nu a supravieţuit.

La ultima cântărire (înainte de boală), avea 6,250 kg.

În imaginile acestui album mai apar 2 pui broileri din lotul de primăvară al anului curent (2014). Unul, fotografiat pt. comparaţie, este „normal”, cântărind la vârsta de 25 de zile 1,300 kg. Celălalt, o altă anomalie, deşi „frate” cu primul, la aceeaşi vârstă a avut doar 0,400 kg. Din acest motiv am hotărât iniţial să-l păstrăm şi, eventual, să-l includem la „matcă”, deşi cel mai probabil era mascul. După ce s-a prăpădit Adiţă, ai mei au hotărât însă să abandoneze experimentul.


G-dot/ 17 august 2014, 16:41